Tabăra de vară „Biserica este o îmbrățișare" s-a desfășurat și anul acesta la parohia „Adormirea Maicii Domnului" din Podoleni, în perioada 6-9 iulie 2024. A V-a ediție a acestei tabere a fost coordonată de tânăra Roberta Scurtu, care a așternut în scris câteva impresii.
Sub îndrumarea părintelui Bogdan Frăsilă, am reușit să oferim 4 zile de distracție pentru copiii participanți, dar și pentru noi, voluntarii. Deși coordonarea unui astfel de proiect necesită foarte multă atenție, implicare și răbdare, tabăra s-a dovedit din nou a fi un succes. Cu diferite ateliere și activități (precum pictură, confecționare brățări și quilling, jocuri olimpice și de perspicacitate, muzică și dans, karaoke și film, prevenție privind siguranța pe internet, vânătoare de comori), am reușit să aducem împreună 180 de copii care au legat relații noi de prietenie și care și-au ocupat timpul cu activități noi, dar mai important decât atât, pe care am reușit să-i aducem mai aproape de Dumnezeu. Tabăra aceasta nu i-a pus la încercare doar pe cei mici, ci și pe noi, voluntarii - liceeni și studenți care la primele ediții ale taberei eram în postura de participanți. Fiecare a trebuit să se lupte cu noi provocări și a învățat mai multe despre responsabilitate.
Fiecare zi de tabără a început cu participarea la Sfânta Liturghie, iar una din activitățile din tabără a fost participarea la o cateheză, unde s-au purtat conversații despre ceea ce înseamnă credința și care e drumul pe care trebuie să-l urmăm pentru a fi mai aproape de Dumnezeu.
Anul acesta am avut ocazia să fiu coordonatorul acestei tabere și să văd ceea ce se află și în „spatele" taberei. În calitate de coordonator, am fost mult mai atentă la toți cei din jur și, deși tabăra a insemnat pentru mine și foarte mult stres, entuziasmul și fericirea din ochii copiilor m-au făcut să simt că totul a meritat. Această experiență m-a ajutat să mă dezvolt pe plan personal și să prind mai multă încredere în mine, dar totodată m-a ajutat și să văd cât de multe motive de fericire pot găsi în jurul meu. Faptul că am putut să le arăt și altora frumusețea pe care o ascunde Biserica este ceea ce m-a împlinit cu adevărat, deoarece știu ce rol important a avut Biserica în viața mea și cât de mult m-a ajutat să mă dezvolt și să am anumite principii pe care să le urmez pentru a duce o viață cât mai frumoasă și decentă, de care reușesc acum să mă bucur. Faptul că am avut ocazia să cresc în Biserică și să mă înconjor de oameni buni de la care am avut ce să învăț a fost motivul de la care a pornit și dorința mea de a da mai departe lucruri și gânduri bune celorlalți, în cadrul acestei tabere, din ceea ce am învățat și eu la rândul meu. Mai mult decât atât, mi-am dorit să contribui la crearea unor legături strânse între copii, căci asta e cel mai important: să ne iubim aproapele ca pe noi înșine.
(Scurtu Roberta, coordonator tabără)
