Cuvânt de folos al mitropolitului Athanasie al Limassolului la începutul Triodului
Noi, cei din Biserică, am rămas la faptele exterioare - lumânări, prescuri, tămâie, pomelnice etc. Acestea sunt simple îndatoriri religioase. Dar inima noastră nu s-a schimbat deloc. Oameni buni, s-a terminat vremea îndatoririlor religioase, acum este vremea inimii! Nu ne-am schimbat deloc. Suntem mereu gata să atacăm, så protestăm, să ne omorâm unii pe alţii ca mai înainte. Nu avem nici o legătură cu Hristos, pentru că ne rezumăm numai la îndatoriri.
Oamenii pietişti sunt cei mai periculoși din Biserică. Odată slujeam Liturghia în Sfântul Munte și, când am rostit: „Doamne, mântuiește-i pe cei binecredincioși!", un monah athonit care slujea cu mine a spus: „Doamne, mântuieste-ne de cei binecredincioşi". Adică Dumnezeu să te păzească de oamenii pietişti, pentru că omul pietist are o personalitate deformată. Își împlineşte numai îndatoririle sale faţă de Biserică, faţă de Dumnezeu, însă nu are o legătură adevărată cu Dumnezeu. Nu am văzut vrăjmaşi mai răi ai Bisericii decât oamenii pietişti.
I-am spus odată unui mirean: „Îţi aduci fata la omiliile mele și mâine ea va deveni monahie. Și atunci mă vei considera pe mine vinovat pentru asta". Dar el mi-a răspuns: „Nu, Părinte, noi và iubim mult!". De şapte ani de zile fiica lui este monahie şi el nu mai vorbeşte cu mine. Acest om nu a ratat nici o omilie a mea, era mereu primul la privegheri, citea cărți duhovnicești. Se vede treaba că Hristos nu a vorbit niciodată în inima acestui om. A fost doar un pietist.
Oamenii pietişti sunt categoria cea mai dificilă din Biserică. Greu se pot tămădui, pentru că ei se cred aproape de Dumnezeu. Fariseii erau nişte pietişti. Cuvântul lui Dumnezeu nu le-a schimbat inima, pentru că s-au limitat doar la ținerea unor rânduieli exterioare.
Biserica este însă un spital care ne tămăduiește și ne învaţă să-L iubim pe Hristos, să ne cercetăm dacă suntem în dragostea lui Dumnezeu. Dacă vedem înlăuntrul nostru răutăţi, viclenii, să ne neliniştim, să avem neliniştea cea bună.
Oamenii dinafara Bisericii ne văd cu acreli și zic: mai bine să rămân așa cum sunt, decât să fiu ca ei. Cu ce te-a folosit atunci Biserica? Ţi s-a schimbat inima? Ai devenit mai smerit? Mai blând? Asta contează! Dacă nu vom izbuti aceste lucruri, suntem vrednici de plâns! La ce ți-au folosit patruzeci de ani de mers la biserică, dacă încă te mânii, judeci, nu iubeşti?
( extras din revista Familia Ortodoxă, nr. 2 / 2024 )
